Toată lumea a experimentat cel puțin o dată în viață o poftă irezistibilă de chipsuri, batoane de ciocolată sau un burger, chiar și atunci când este sătulă.
Ne învinovățim pentru această slăbiciune, punând-o pe seama unei lipse de voință sau a unor obiceiuri alimentare stricate, relatează corespondentul .
Însă puțini oameni se gândesc la faptul că această poftă poate să nu fie un defect moral, ci un proces chimic clar definit pe care producătorii de alimente au învățat să îl folosească în propriile scopuri. Industria alimentară aplică de mult timp și cu succes știința pentru a face alimentele cât mai atrăgătoare și, mai important, care creează dependență.
Vorbim despre așa-numitul „punct de beatitudine” – combinația perfectă de sare, zahăr și grăsimi care ne face creierul să o ia razna. Acest amestec acționează asupra acelorași receptori ca unele substanțe narcotice, declanșând eliberarea de dopamină și dorința de a repeta experiența iar și iar.
Profesorul Ashley Gearhardt de la Universitatea din Michigan a efectuat un studiu masiv, ale cărui rezultate au șocat multe persoane. S-a dovedit că alimentele ultraprocesate dau cu adevărat dependență, cu simptome asemănătoare sevrajului: iritabilitate, anxietate, o dorință compulsivă de a mânca acest produs mai degrabă decât altceva
Iar primele pe listă nu sunt plăcintele de casă, ci alimentele procesate: pizza, ciocolată, chipsuri, biscuiți și sucuri. Un rol special în această dependență îl joacă sarea, care este adăugată la scară industrială la absolut orice, chiar și la produsele de patiserie dulci.
Sarea sporește aroma, maschează defectele materiilor prime și, cel mai important, creează sete, forțându-vă să cumpărați mai multe băuturi. De asemenea, blochează semnalele naturale de sațietate, astfel încât putem mânca un pachet întreg de chipsuri fără să ne dăm seama.
De multe ori credem că este vorba despre dragostea noastră pentru lucruri delicioase, dar problema este mult mai profundă decât atât. Producătorii cheltuiesc milioane de euro pentru a se asigura că textura produsului este perfectă: un chips ar trebui să se topească în gură, iar o tabletă de ciocolată ar trebui să se croșeteze frumos.
Alimentele care nu necesită mestecare și dispar rapid păcălesc creierul să nu trimită la timp semnalul de sațietate. Cunosc sentimentul când deschizi un pachețel cu ceva sărat după prânz „doar ca să te răsfeți” și zece minute mai târziu îți dai seama că pachețelul a dispărut și senzația de foame nu a dispărut.
Nu este vorba de o lipsă de parenting, ci de biochimie: amestecul de grăsimi și sare a blocat receptorii, iar creierul cere mai mult, ignorând numărul real de calorii. Ce trebuie să faceți în această privință?
Conștientizarea este primul pas către libertate. Nu vă mai învinovățiți și începeți să citiți etichetele: dacă un produs are mai mult de cinci ingrediente și jumătate dintre acestea nu vă sunt familiare, probabil că vă aflați în fața unui medicament alimentar.
Înlocuiește-l cu ceva creat de natură și vei fi surprins cât de repede va dispărea această poftă compulsivă atunci când corpul tău își va da seama că nu mai este păcălit de arome chimice.
Citește și
- Cât de multă apă trebuie să beți cu adevărat: dezmințirea mitului celor doi litri
- De ce avem nevoie de diete de detoxifiere când organismul știe cum să se curețe singur: adevărul care îi face pe marketeri să slăbească?
