Vara trecută, autorul a asistat la o adevărată dramă în podgoria unui prieten: ciorchini mari de struguri care începuseră deja să se coacă crăpau la propriu, transformând recolta în hrană pentru viespi și păsări.
Proprietarul nu a putut decât să-și ridice mâinile, pentru că a muncit din greu, udând tufele aproape în fiecare zi, pe căldură, relatează corespondentul .
Se pare că secretul integrității boabelor nu constă în cantitatea de umiditate, ci în uniformitatea acesteia. Viticultorii cu experiență știu: dacă, după o secetă îndelungată, solul este brusc inundat, boabele încep să absoarbă apă mai repede decât are pielea lor timp să se întindă și se sparg ca niște baloane prea pline.
Agronomul explică faptul că rădăcinile strugurilor sunt adânci și sunt capabile să extragă singure umiditatea, astfel încât udarea frecventă la suprafață este doar dăunătoare. În verile secetoase, udarea trebuie să fie rară, dar în așa fel încât să îmbibe solul la un metru adâncime, creând o rezervă de apă în straturile profunde.
Apoi, boabele vor fi turnate treptat și uniform, fără stres pentru piele. Prietenul autorului, pe de altă parte, a udat puțin și des, provocând creșterea rădăcinilor de suprafață, care au suferit din cauza căldurii și au făcut ca tufa să intre în panică.
Dar nu doar apa provoacă problema crăpării. Echilibrul de potasiu și azot din îngrășăminte joacă un rol imens.
Dacă strugurii sunt supraalimentați cu azot în a doua jumătate a verii, creșterea lăstarilor va continua în detrimentul maturizării viței de vie și al densității boabelor, ceea ce duce, de asemenea, la apariția crăpăturilor la cea mai mică schimbare de umiditate. Agronomul recomandă eliminarea completă a azotului în luna august și concentrarea pe îngrășământ potasic și cenușă.
Potasiul întărește pereții celulari, făcând pielița mai elastică și mai rezistentă la presiunea din interior. Un alt truc spus de un viticultor cu experiență este inelarea.
Dacă îndepărtezi ușor scoarța cu un inel de pe lăstarul roditor, fluxul de nutrienți către rădăcini încetinește, iar toată energia se duce în ciorchini, crescând conținutul de zahăr și densitatea boabelor. Operațiunea este riscantă pentru începători, dar eficientă.
În cele din urmă, autorul și-a dat seama: strugurilor le place stabilitatea în toate, iar orice mișcare bruscă – fie că este vorba de udare, hrănire sau vreme – se transformă în probleme. Principalul lucru este să observăm frunzele și starea viței de vie, iar apoi recolta va mulțumi cu integritate și savoare, și nu un motiv de frustrare.
Citește și
- Cât de des trebuie să replantezi căpșunile pentru ca acestea să nu devină superficiale: experiență amară și beneficii
- De ce grădinarii experimentați albesc trunchiurile copacilor în martie, nu în mai: o lecție de primăvară învățată
