Cercetătorii contemporani constată din ce în ce mai des că calitatea relațiilor romantice nu este determinată de un singur factor, ci de o rețea de variabile interconectate.
Analiza, efectuată pe un eșantion de peste opt sute de persoane, a arătat că satisfacția față de uniune este direct corelată cu fiabilitatea atașamentului, nivelul de încredere, satisfacția sexuală și, cel mai important, cu sentimentul de reciprocitate, relatează corespondentul .
Aceasta înseamnă că iubirea nu tolerează singurătatea în doi: dacă unul este investit și celălalt doar profită, sistemul eșuează inevitabil. Interesant, diferențele de gen în aceste legături de rețea s-au dovedit a fi minime: bărbații și femeile sunt dispuși în relații mult mai apropiate decât se crede de obicei .
Pixabay
Ambii au nevoie de siguranță, respect și posibilitatea de a fi ei înșiși fără teama de a fi judecați sau trădați. Gelozia, stima de sine scăzută și atașamentele evazive acționează ca nisipul într-o mașină: ele nu ucid dragostea instantaneu, dar uzează treptat angrenajele până când mașina devine rigidă.
Un alt studiu efectuat la Școala Superioară de Economie a descoperit o relație neliniară între maturitatea personală și satisfacția relațională. S-a dovedit că fericirea maximă într-un cuplu nu este experimentată de persoanele cele mai „avansate” sau infantile, ci de cele care se află la un nivel mediu de maturitate.
Aceștia sunt cei care reușesc să îmbine pasiunea cu responsabilitatea fără a-și pierde autenticitatea și fără a-și transforma partenerul într-un proiect pentru propria dezvoltare. Există niveluri optime de maturitate pentru pasiune, intimitate și angajament – cele trei componente ale celebrei teorii triunghiulare a iubirii a lui Sternberg.
Un nivel scăzut de dezvoltare personală face ca pasiunea să fie principalul, aproape singurul motor al relației, ducând la instabilitate. Un nivel ridicat, dimpotrivă, permite construirea unor uniuni profunde, conștiente, în care există loc pentru tandrețe, respect și planuri comune pentru viitor.
Alfabetizarea psihologică în relații nu este capacitatea de a diagnostica un partener sau o colecție de tehnici de manipulare. Este capacitatea de a vedea în spatele conflictului – nevoia, în spatele ofensei – durerea, în spatele tăcerii – frica.
Este înțelegerea faptului că iubirea nu cade din cer soluție gata făcută pentru toate problemele, ci este construită în fiecare zi de doi oameni vii care au dreptul să facă greșeli, oboseală și proastă dispoziție.
Și cu cât știm mai multe despre cum funcționează aceste mecanisme, cu atât ne temem mai puțin de imperfecțiune – a noastră și a celorlalți – și cu atât apreciem mai mult miracolul de a fi ales până la urmă.
Citește și
- Ce se întâmplă când nu îți mai este frică de conflicte și cum patru tehnici transformă certurile în intimitate
- Cum își alege golul interior partenerii și de ce dragostea plătește pentru asta
